Stiu ca in graba asta ce ne urmareste pe toti, nu mai avem timp sa citim..si cand spun ''a citi'' nu ma refer la carti, ci la orice text de o dimensiune impresionanta. Astfel voi relata pe scurt(in vreo 2 pagini) cum a inceput totul..cum am inceput sa incep sa sufar si sa ajung la concluzia ca dragostea aceea din povesti chiar nu exista...
Aveam 17 ani..uff, prea banal inceputul..mai incerc o data..l-am cunoscut iarna, intr-un bar si am ramas impreuna mult timp, si stiti cum e atunci cand esti ''new in business'' iti imaginezi ca o sa ramai cu el toata viata. Pana cand, ups, s-a spart balonul de sapun si visele si dorinta de a mai fi in permanenta cu cineva pentru ca primesti dezamagire dupa dezamagire de la baieti simpatici pe care ii schimbi la un moment dat ca pe banda.
In prima luna de relatie totul merge minunat. El face primul pas tot timpul: el te suna, el te invita in oras. Dupa primele 3 zile iti da chiar si mesaje de''noapte buna'' sau chiar de ''buna dimineatza''. Te simti increzatoare, vezi ca iti da atentie si te gandesti ca totusi nu iti place atat de mult de el( aha, wright!). Si urmeaza apoi o serie lunga de intalniri frumoase(timp de aproximativ 30 de zile, maxim!!) Incepi sa te aranjezi, pentru ca ai o noua achizitie, dar si pentru ca nu ai mai avut demult ocazia sa te aranjezi pentru ''el''. Cu toate stim ca ''a te aranja sa iesi cu fetele in oras'' nu este = cu ''a te aranja pentru a iesi cu un el'', pentru ca aprecierea lui devine cea mai importanta pentru o femeie.
Asa ca la prima intalnire iti alegi cele mai cool haine ale tale, un push up rezistent, tocuri(sa pari mai inalta) , incerci sa creezi un echilibru intre sexy si beautiful. In nici un caz nu te duci la intalnire prea aranjata ca el sa nu creada ca ai stat ore intregi in fata oglinzii ca sa te aranjezi pentru el(ceea ce clar nu e adevarat!). Ok. Acum sa vorbim despre atitudinea pe care o adoptam la prima intalnire. Eu sincer incerc sa par inteligenta, sa-mi creez o imagine de femeie puternica, desi in sinea mea tanjesc dupa imbratisari,alintari, ce sa mai..dupa un barbat.
Cu cat trec anii si tot singura sunt, imi omor timpul iesind cu fel si fel de barbati, asa ca intalnirile cu ei nu mai reprezinta un tabu pentru mine, chiar am inceput sa ''dobandesc'' o calitate aparte in a depista cu usurinta previzibilitatea barbatilor. La fel ca si noi isi afiseaza o imagine de baiat cuminte, dar nu prea, de barbat puternic, dar nu prea, de barbat atragator, dar care nu se bazeaza doar pe asta, nu vor sa renege in nici un fel masculinitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu