CE VREM

De ce e atat de greu sa stim ce vrem?

Fiind plecata un an de zile, in Franta, un loc, unde vroiam sa locuiesc de cand sunt mica, m-am intors ''pierduta'', nu mai stiu ce se intampla cu mine. Oare, cum isi gasesc oamenii locul in care vor sa traiasca. Oare il gasesc si isi spun, pentru ca stiu cu adevarat ca acela este.

Oare cand nu o sa mai fiu singura? Oare ne simtim singuri doar cand suntem plictisiti sau cand se apropie sarbatorile? Ma gandesc oare in ce lume traiesc cei care nu au facut niciodata sarbatorile singuri, cei care au o relatie..din totodeauna? Oare ar trebui sa separam aceste doua lumi: single and in a relationship? De fapt aceste doua lumi au fost impartite deja. Cand te afli intr-un bar mai intim, unde ti-e si rusine sa intri cu o prietena, pentru ca toate cuplurile se holbeaza la tine, sau si mai rau, ''isi mananca'' iubitii sau iubitele, de-a dreptul..Aceste locuri publice, ne definesc, single or not, gay sau straight, asa ca unde sa ma ascund ca sa nu am un mesaj clar in frunte?

Why the fuck love exist? Ca sa murim de durere..de-asta! Stii sentimentul cand stii ca ceva iti face rau in ultimul an si bine pentru cateva momente? Asta inseamna sa-I lasi pe cel/cea pe care o iubesti sa se foloseasca de tine….De ce nu putem spune Nu si gata! Vorba aceea. ‘’ochii care nu se vad se uita, se uita’’ eu cred cu desavrasire in vorba asta, si chiar daca nu il/o uiti sunt sigura ca ne putem obisnui cu gandul ca nu mai este, nu mai este langa noi..si nu mai ai ce face.  Antrenamentul e usor..mintea noastra poate fi mintita ca ‘’acum avem alta viata, o viata de burlaci, in care adormim singuri seara, in care nu avem cui da un mesaj de noapte buna, nu trebui sa dam nimanui explicatii’’..toate astea sunt minciuni…nimeni nu vrea sa fie singur, nimeni nu vrea sa nu-l astepte cineva seara acasa.  Astfel, fii pregatit sa suferi, sa iti blestemi zilele ca l-ai vazut din nou. Orice reintalnire e un chin, e un pumnal in stomac care nu te lasa sa te hranesti sau sa te gandesti la altceva.. te intrebi doar de ce esti atat de slab..atat de slab in fata unui sentiment atat de complex..incerc sa pun in balanta: ce e mai complex: firea umana care poate functiona dupa cum ii dictezi sau un simplu sentiment de extaziere, confort si placere…?

Revenind cu picioarele pe pamant..dupa ce ti-ai mai revenit (a reveni = plans plus mancare plus impacarea cu gandul ca maine va fi mai bine..incep din nou sa sper ca se va intampla ceva intr-o zi care sa ma scoata din starea de deprimare. Pentru voi care nu ati fost deprimati niciodata, vreau sa va vorbesc putin despre acest sentiment. Imagineaza-ti cum e sa nu ai pentru ce sa traiesti..si nu spun asta la modul acela nebunesc..chiar exista printre noi persoane care cel putin intr-o perioada din viata lor au fost deprimati. Persoanele care nu sunt singure, considera ca ceea ce simt ele e o stare de normalitate pe care o traieste toata lumea…Why the fuck love exist? Ca sa murim de durere..de-asta! Stii sentimentul cand stii ca ceva iti face rau for the last year si bine pentru cateva momente? Asta inseamna sa-I lasi pe cel/cea pe care o iubesti sa se foloseasca de tine….De ce nu putem spune Nu si gata! vorba aceea:‘’ochii care nu se vad se uita, se uita’’ eu cred cu desavrasire in vorba asta, si chiar daca nu il/o uiti sunt sigura ca ne putem obisnui cu gandul ca nu mai este, nu mai este langa noi..si nu mai ai ce face.  Antrenamentul e usor..mintea noastra poate fi mintita ca ‘’acum avem alta viata, o viata de burlaci, in care adormim singuri seara, in care nu avem cui da un mesaj de noapte buna, nu trebui sa dam nimanui explicatii’’..toate astea sunt minciuni…nimeni nu vrea sa fie singur, nimeni nu vrea sa nu-l astepte cineva seara acasa.  Astfel, fii pregatit sa suferi, sa iti blestemi zilele ca l-ai vazut din nou. Orice reintalnire e un chin, e un pumnal in stomac care nu te lasa sa te hranesti sau sa te gandesti la altceva.. te intrebi doar de ce esti atat de slab..atat de slab in fata unui sentiment atat de complex..incerc sa pun in balanta: ce e mai complex: firea umana care poate functiona dupa cum ii dictezi sau un simplu sentiment de extaziere, confort si placere…?

Revenind cu picioarele pe pamant..dupa ce ti-ai mai revenit (a reveni = plans plus mancare plus impacarea cu gandul ca maine va fi mai bine..incep din nou sa sper ca se va intampla ceva intr-o zi care sa ma scoata din starea de deprimare. Pentru voi care nu ati fost deprimati niciodata, vreau sa va vorbesc putin despre acest sentiment. Imagineaza-ti cum e sa nu ai pentru ce sa traiesti..si nu spun asta la modul acela nebunesc..chiar exista printre noi persoane care cel putin intr-o perioada din viata lor au fost deprimati. Exista totusi si persoane care nu sunt singure, considera ca ceea ce simt ele e o stare de normalitate pe care o traieste toata lumea…

Cum uiti pe cineva?

Cum poti sa uiti pe cineva....that's a tuff one..
Am auzit acum cateva zile: blogul tau e pentru pustoaice..de ce? cand toata lumea sufera la un moment dat. Sunt oameni care se sinucid pentru asta. Oare suferinta din dragoste nu e la fel ca orice alta suferinta? Astazi, vreau sa scriu despre cum am reusit eu sa-mi revin, am spus Sa-mi revin, nu sa uit. Am iubit acum un an cum n-am iubit vreodata. De ce m-am indragostit? Pentru ca pana atunci n-am mai intalnit pe nimeni ca el. Stiti si voi la ce ne referim cand spunem ca nu mai exista nimeni..ne referim la acele calitati unice, care ne fac dupa o perioada sa ne indragostim orbeste, fie ca e un tic stupid pe care persoana il are sau pur si simplu felul sau de a fi al acesteia. Cum uiti toate momentele frumoase, ce capacitate psihologica trebuie sa scoatem la inaintare ca sa ne punem ambitia la contributie si sa incercam sa uitam.

Incerci sa iesi in oras, sa muncesti mai mult, insa nimic nu o sa umple golul lasat de persoana iubita...Indiferent cat de mult succes vei avea pe plan profesional, intotdeauna iti va lipsi ceva. Cred ca toata viata noastra e facuta din actiuni care le compenseaza pe altele...oricat de drepti am fi, oricat de perseverenti suntem nu putem avea totul, mereu este vorba de alegeri.

Pana la urma, nimic nu se sterge complet, dar putem ''lucra'' la asta, prin taierea cordonului definitiv. Incearca..

Am iesit cu un barbat insurat.....

Am iesit cu un barbat insurat...asa si? judecati-ma acum!
Am iesit cu un barbat insurat din cauza disperarii in care ma aflu, ca sa nu mai fiu singura..si guess what? tot singura sunt...
Eu nu l-am cautat niciodata ''insemnat'' insa m-a chemat si eu m-am dus...intrebati-ma daca regret..hell no! pentru ca in felul acesta am devenit o ''detectoare de minciuni'' in ceea ce priveste povestile barbatilor. Cred voi deveni pana la urma ''Toma necredinciosul'' , ii voi crede pe barbati doar atunci cand imi vor arata ceea ce au facut in fiecare zi.
Asa ca voi face o lista pentru toate femeile care sunt inselate si nu au habar. Sau mai degraba le voi oferi niste tipsuri pentru ca ele sa decodeze mai usor minciunile.
Imaginati-va....noi(sotiile) suntem la serviciu si printre miile de sarcini pe care le avem de indeplinit aici ne aducem aminte de sotii nostri si vrem sa-i sunam. De ce? pentru ca la naiba de-asta m-am caastorit ca sa am pe cine sunaa. Si el ce face? bineinteles ca nu raspunde si astfel eu trebuie sa astept pana se ''trezeste'' el sa ma sune? Pana cand va trebui sa ma prefac ca sunt acea sotie calma si care nu il streseaza? Frustrarile mele asupra cui se vor indrepta?
Asa ca il sun si a doua oara peste doua ore si bineinteles nimic...credeti ca nu exista astfel de specimene?? pff ... credeti-ma sunt o gramada! si pentru cele care s-au procopsit cu un astfel de partener, nu pot spune decat..condoleante!
Isi aminteste si ''frumosul din padurea adormita'' ca l-am sunat acum 4 ore, dar el stie ca ea stie ca el este foartee ocupat. Cred ca atunci cand a cerut-o de sotie un criteriu preliminar a fost ca ea sa nu fie Stresanta, pentru ca el este si va fi un baiat muncitor.
Si el ce facea in timpul asta..va spun eu , eram acolo si radeam...

How it all started

Stiu ca in graba asta ce ne urmareste pe toti, nu mai avem timp sa citim..si cand spun ''a citi'' nu ma refer la carti, ci la orice text de o dimensiune impresionanta. Astfel voi relata pe scurt(in vreo 2 pagini) cum a inceput totul..cum am inceput sa incep sa sufar si sa ajung la concluzia ca dragostea aceea din povesti chiar nu exista...
Aveam 17 ani..uff, prea banal inceputul..mai incerc o data..l-am cunoscut iarna, intr-un bar si am ramas impreuna mult timp, si stiti cum e atunci cand esti ''new in business'' iti imaginezi ca o sa ramai cu el toata viata. Pana cand, ups, s-a spart balonul de sapun si visele si dorinta de a mai fi in permanenta cu cineva pentru ca primesti dezamagire dupa dezamagire de la baieti simpatici pe care ii schimbi la un moment dat ca pe banda.
In prima luna de relatie totul merge minunat. El face primul pas tot timpul: el te suna, el te invita in oras. Dupa primele 3 zile iti da chiar si mesaje de''noapte buna'' sau chiar de ''buna dimineatza''. Te simti increzatoare, vezi ca iti da atentie si te gandesti ca totusi nu iti place atat de mult de el( aha, wright!). Si urmeaza apoi o serie lunga de intalniri frumoase(timp de aproximativ 30 de zile, maxim!!) Incepi sa te aranjezi, pentru ca ai o noua achizitie, dar si pentru ca nu ai mai avut demult ocazia sa te aranjezi pentru ''el''. Cu toate stim ca ''a te aranja sa iesi cu fetele in oras'' nu este = cu ''a te aranja pentru a iesi cu un el'', pentru ca aprecierea lui devine cea mai importanta pentru o femeie.
Asa ca la prima intalnire iti alegi cele mai cool haine ale tale, un push up rezistent, tocuri(sa pari mai inalta) , incerci sa creezi un echilibru intre sexy si beautiful. In nici un caz nu te duci la intalnire prea aranjata ca el sa nu creada ca ai stat ore intregi in fata oglinzii ca sa te aranjezi pentru el(ceea ce clar nu e adevarat!). Ok. Acum sa vorbim despre atitudinea pe care o adoptam la prima intalnire. Eu sincer incerc sa par inteligenta, sa-mi creez o imagine de femeie puternica, desi in sinea mea tanjesc dupa imbratisari,alintari, ce sa mai..dupa un barbat.
Cu cat trec anii si tot singura sunt, imi omor timpul iesind cu fel si fel de barbati, asa ca intalnirile cu ei nu mai reprezinta un tabu pentru mine, chiar am inceput sa ''dobandesc'' o calitate aparte in a depista cu usurinta previzibilitatea barbatilor. La fel ca si noi isi afiseaza o imagine de baiat cuminte, dar nu prea, de barbat puternic, dar nu prea, de barbat atragator, dar care nu se bazeaza doar pe asta, nu vor sa renege in nici un fel masculinitatea.